Sunt o doză

Mă uitam la tine şi parcă mă

fumai cu ochii

în suflu lung, ritmat

după motorul motocicletei de-afară.

Îţi picura în gură nicotina

sevei mele,

făcând din scrumul meu

ofrande pe altarul tău gudronic.

Iar când ai ajuns la filtru,

m-ai stins cu o scuză,

şi l-ai aruncat în mormanul

de lângă pat.

Aşa că m-am îmbrăcat şi am plecat.

It's the little things....

It's the little things that remind me of you.

The way the tram doors open just a bit too late.

The soft morning breeze that tickles the street flowers,

and the piece of chalk next to the blackboard.

It's the little things that remind me of you.

The way the jam stretctes out over the landing strip of bread.

Or the way the razorblade cut into my chin before lunch.

Even the jagged patterns on a strangers' coat.

It's the little things that remind me of you.

The way a girl walks in the afternoon sun,

two old men playing chess in the park-next to the running children-

or the blue cover of the book I just read.

It's the little things that remind me of you.

The way the street lamps light up the cars on the highway.

The star-shaped figure of the sky on a make-shift Santa Claus at the mall,

The smell of cookies sprinting form my neighbours' kitchen.

It's the little things that remind me of you.

The ones that seem to never go away.

It's the big things that fade away,

In the dusk of our thougts.

Ruptură(Dedicţie pentru Ioana din Italia)

Reţea de păianjeni!
Masa din biserica de la colţ a comunicării noastre.
Nervurile frunzelor din parcul îngrădit
S-au făcut praf când ai plecat,
CU sau fără voia ta.

Înţeleg că-ţi plac cizmele,
Dar puteai să alegi una mai aproape de mine!
Şi ce dacă ai învăţat graiul
tuturo microbilor de lângă gleznă,
dacă ai uitat sunetul grav al vocii mele?

Nu te mai atrage gustul de tutun şi Colgate?
Nici măcar Cleopatra nu avea pretenţii!
Măcar părul tău bătut cu razele soarelui
îmi va flutura în faţă
la începutul cuptorului.

Mai dă-o dracului, hai acasă!!!

Frânturi

Iubirea,

pare mai urbană

văzută într-un ceai de;

Fructe!

mult prea dulce,

La 20 de mii plicul.

Nu mi-e frică să recunosc:

Tânjesc după un breloc nou de chei

închizând;

Prin Sufocare!

Următoarea mea revelaţie.

Visele mele, desigur,

mă ignoră!

Făcând prin facerea lor făuritoare;

Un conclav în fiecare sâmbătă, după

ora 5.

Î midor escu nn ou

Sco pînvia ţă.

Dar totuşi,

De ce nu-ţi bei ceaiul?

Clubul de poezie!

Căutăm membrii noi pentru clubul de poezie! Nu ezitaţi, veniţi, e gratis, e fain, învăţaţi ceva, proabil veţi fi publicaţi dacă veţi deveni destul de buni. Sâmbătă, de la 2-4 română, de la 4-6 engleză. Nu e obligatoriu să participaţi la amândouă!!!!

Vă aşteptăm la C.N."E.Gojdu", indiferent de şcoală, minim clasa a 9-a(dacă sunteţi mai mic, cu recomandare semnată de profesorul clasei), inclusiv studenţi. Menţionăm că deja avem 1 student, 4 eminescieni şi 4 gojdişti. Nu se fac discriminări!!!

Sala 7. Întrebaţi la poartă. Contact pe blog prin comentarii sau mail la jesusoforadea@gmail.com sau id Y!Mess free4loot pentru detalii. Mălă.

Perfecţi

Ei nu caută Upanishadele în lanţurile de fast-food,

Nici revelaţia în cluburilor de noapte,

Sunt un nimic,

fiind în acelaşi timp totul,

Atât cât va dura Keops în piatră.

Ei nu văd Universul într-o portocală,
Nici stelele într-un pachet necartonat de Marlboro.

Sunt mult,

fiind în acelaşi timp puţin,

Scuipaţi în balta de pe şoseaua 49.

Ei nu sunt nici tineri imaturi,

Nici bătrâni senili îngropaţi în tradiţia Petei de Cinste.

Sunt liniari,

nebuni în cercul lor de iarbă

crescută la rădăcina blocului.

Iar antenele lor negre se întind din nou după firimiturile din bucătărie.

De-ar fi....

O geană de soare a spart himenul de

Nisip topit în cuptoare,

Arzând prin combustie internă carcasa somnului meu.

Picăturile din tavan curg bucăţi,
Roş-colorat pe suportul tencuielii,
A cuştii mele spiritual-indiferente.

Clopotele de la biserică fac banchet în canalul meu auditiv,

Iar ketchup-ul de pe pizza de ieri,

urlă a bâzâit de muşte, vii prin moartea lor voit anulată.


Pana mea sintetică începe să
lase dealuri de moloz albastru
pe câmpia de piele al arborelui dat uitării.

Cicatricile berii de 5% răscolesc iară,

Esofagul unui oarecare închis în mine,

Nedistilat.

Dâmburi şi mormane şi turnuleţe de
fragmente de suprasolicitări nervoase,
şi altele şi altelte şi altele că nu le mai pot sesiza sau număra.

În final tăbliţa modernă de lut arată

de parcă ar fi trecut prin ea trenul de la ora 12

plin de rockeri, către munte.

De-ar fi în fiecare zi la fel.

Manu Chao

Să fac şi eu o prezentare: Manu Chao(născut José-Manuel Thomas Arthur Chao pe 21 iunie, 1961 în Paris, Franţa). Vedeţi că mă inspir mult de pe Wikipedia, aşa că nu mă criticaţi:)) Părinţii sunt ambii din nordul Spaniei.

Ceea ce-l deosebeşte pe Manu Chao de resuş cântăreţilor este stilul său multicultural. Cântă în franceză, engleză, spaniolă, catalană, portugheză, galiţiană, arabă şi wolof, îmbinând în acelaşi timp reggae, rock, salsa, sansoneta ska şi rai(stil algerian).

Rezultatul este un fel de street-music, plină de viaţă, plină de experienţă. Manu a călătorit prin întreaga lume, compunând pe drum şi inspirându-se din aglomeraţia urbană a Americii de sud. Deobicei alternează spaniola cu portugheza, cu franceza şi engleza. Recomandările mele pentru început: Mama Cuchara, It's raining in paradize, King of the Bongo, Fast-Food Senegal şi Me Gustas Tu. Pentru informaţii suplimentare daţi click aici sau pentr informaţii mai complete în engleză aici.

P.s E foarte tare tipul. :D

Lirica de stradă

Iubirea mea s-a născut într-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând smoală, lapte.

Izolat-renegată picurând monumente de Drama Queen.

Neoanele din jurul rachetei lui Gagarin, Yuri,

Nu i-au uscat excrecenţele emo,

Pleznind în sevă brută,

Când merg la jogging în trenning addidas în parcul de trandafiri,

Rozalii, dincolo de aortă.

Iubirea mea a crescut într-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând lapte, ciment,

Construindu-şi în sine tablouri de junglă urbană.

Becul aflat pe marginea şoselei lui Armstrong, Neil,

Şi-a dezvelit sticla, doar,

În timp ce ea îşi aranja stiletele cu mâner de fildeş şi safir,

Ascuţite, prin aortă.

Iubirea mea a ieşit dintr-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând ciment, lacrimi,

Privind în juru-i prin ferestre decolorate de clor.

Lumina nopţii tremurândă nedesenată de Picasso, Pablo,

O aştepta, îmbrăcată în şcolăriţă,

Să treacă de blocajul rutier creat de poliţiştii hemoglobinei

Pe autostrada aortei.

Iubirea mea a plecat.

In extremis

De ce vă uitaţi aşa la mine?

Nu m-am născut din spuma mării!
Ce vreţi de la mine, copii de Kali?

Am un singur pix de plastic,
L-am poreclit Excalibur.

Nu vă pot da mai mult!!!

De ce nu înţelegeţi că eu caut,
Perla într-o scoică din polistiren?

Pur şi simplu nu mă pot integra
În coloana voastră de fani mp3.

Şi de adoratori de proză sinucigaşă.

Nu mai vreau salată de stafii cerebrale!
Şanţ de apă este sfera mea, pătrat.

Fugiţi de mine printre betoane
De parcă n-aţi şti.

Că vă văd chiar şi în spatele Olimpului!

Şi vă disec, generaţie de reţea!
În curând vi se ia curentul...

Forumul trăirilor mele,
Nu este editat în Html!!

Sunt scris în carne, condei şi lumină!

Sunt sigur că Brahma nu v-a gândit astfel
Când desena în Paint chipurile voastre din lut.

Vishnu a avut grijă de voi,
Copiii ploii electrice,

Mi-e milă de voi! Siva-ul vostru arde în mine!

Sângerează în cerneala nebuniei mele, pe foi de asfalt.

Vorbe-n vânt.

Scuzaţi lipsa de creativitate din ultima vreme. Se mai întâmplă. Nu ştiu dacă aţi observat, dar în dreapta au apărut o serie de link-uri. Urmează o descriere:))

Linkuri-le de la Linkuri Preferate sunt site-uri de cultură şi creaţie, divertisment şi blogguri ale unor autori pe care îmi place să-i citesc. Celelalte sunt de la prieteni. Lix e primul, şi e printre cei mai tari. Tabără de teatru de lângă Târgovişte. Memories.

Lansez o invitaţie tuturor cititorilor mei care au blog să mă roage să le pun în link. Evident dacă pun şi ei un link la blog-ul meu. Publicitate cu publicitate se plăteşte. :D

Atât.

What's going on?

Oki, deci ce întrece poza asta? Fac colecţie de poze cu vaci, fluturi, pisicuţe şi flori. De schemă. Mai înainte am spart primul meu volum de Cioran-Demiurgul cel rău. Ca orice scriitor, are părţi bune şi părţi rele. Am apreciat "Demiurgul cel rău", "Noii zei" şi "Întâlniri cu sinuciderea", pe care le şi recomand, din acelaşi volum. Următorul va fi "Mon pays"(Ţara mea-ediţie bilingvă)

Am descoperit cu stupoare că am fost publicat în revista şcolii. Anunţ din start că acele poezii sunt vechi de 2 ani, şi sunt de o calitate nemăsurat de proastă, pentru cei care mă citesc, adică. Tehnoredactarea a fost lame, am apărut în echipa de redacţie deşi nu am participat în nici un fel la aranjarea acelei "fiţuici" care se vrea o revistă. De asemenea mi-au fost modificate nişte creaţii, poezii, mai precis, iar mâine s-ar putea să depun o sesizare/reclamaţie/etc. Chiar dacă erau vechi şi naşpa, erau totuşi ale mele şi am ceva numit drepturi de autor=))

În rest stau treaz până la 12 jumate zilnic şi vorbesc la telefon sau devorez cărţi. Dimineaţa scularea la 6 jumate să ajungi pe 8 la şcoală, că doar stai în Decebal. Iar miercuri şi vineri la 5 jumate, să ajungi pe 7. Ohh da. Iar acum închei.

Carpe Diem!

A few questions of morality....

It is said that nobody is born perfect. I tend to disagree. Don't you think that one can be perfect, although ridden with flaws? It's already a clichez, perfection through imperfection, the logical way to go. But what exactly defines this perfection? What do you think?

Let's say that one requires a certain amount of good and a certain amount of bad to be perfect. Thus we obtain perfect-bad or perfect-good, depending upon the quantity of each. There is no neutral, it would be blasphemy, it would be divine. Alas, we are but humans.

Of course there comes into question what kind of good and what kind of bad? The killer kind of bad cannot be corrected through any kind of good, whereas the idiotically religious good and purity(which I consider false), cannot be corrected through any kind of bad. I'll let you do the math.

It is also said that people are born amongst themselves equal. Yes, I agree!! Equal in rights, equal in the fact that when born, they have no moral values, they do not grasp the concept of money, power, culture, society. In that they are born equal.

Of course it would be discrimination to say that some people are better than others. This is true, yet also untrue. I believe that people who are superior to others are in that way becasue they fight. They fight for what is theirs, but first and foremost they fight for what holds this world together sometimes> Love. A concept as noble in speech as it is in heart, it is the fundamental generator of all that is good and all that is bad, like pity, charity, generosity and on the other hand envy, jeaulosy and hate. Hate is considered to be the antagonistic notion of love, even though it cannot exist without love. The latter must come first, for where there is no love, there is no hate, as hate springs out of love reversed.

These people I believe superior follow their dreams. They challenge life in it's every aspect, twisting and turning it, manipulating it to fit their needs. Only people with higher morale values are able to do so without feeling the repercussions of the rest of the world(Hitler died, Stalin died, Lenin died-all great ones that did bad to the world were punished through the ending of their dream). They fight for theri loved ones, they fight for a relantionship, for their family, for their friends, for social and spiritual accomplishment. They are, therefore, superior to the one's tha don't.

Which of the two are you? A warrior, or a leather and bones bag for a dead soul?


Carpe Diem.

Poze

Mi-am downloadat ieri nişte poze de pe google. Vreo 30, să am pentru blog. Cu pisicuţe, vaci, flori şi fluturi. În diverse combinaţii. Asta e preferata mea cu pisicuţe:) Nu prea am inspiraţie acum, probabil pun ceva creaţie mai pe seară. Nu merge întotdeauna aşa de bine:( Carpe Diem.

Diverse

Out of the silent planet, out of the silent planet we are. Ştiţi melodiile acelea a căror versuri vă ung pe suflet? Sau a căror melodie vă gâdilă la corason....Iron Maiden-Out Of The Silent Planet, Blood Brothers, Afraid To Shoot Strangers, Fear Of The Dark. Şi lista poate continua.

Se spune că nu muzica pe care o ascultă îl face pe om. Că nu asta este caracteristica lui principală. Muzica însă arată oamenilor din jur ce fel de om eşti, din anumite puncte de vedere. Să zicem că rockerii sunt mai libertini, şi în comportament şi în gândire, caută ceva mai mult decât mizeria de viaţă care o au. Manelarii sunt mulţumiţi de existenţa lor, şi fug doar după chefuri şi femei, unde să se simtă cât mai fiţoşi şi mai încârcaţi cu aur. Houserilor le place atmosfera de club, unde pot fi ei înşişi, rapperii au toată ideologia aia de Hood şi bling-bling. Nimeni nu este perfect. Iar asta reiese din tot ce inseamnă om.

Mă enervează blog-ul acesta că dau enter între paragrafe dar tot nu lasă spaţiul acela necesar. În special la poezii e foarte iritant, că le schimbă dinamica. Write letterz n shit, yo! E una dintre cele mai funny poze pe care le-am văzut vreodată. Îs curios cu cine mă aseamănă anonimul de la post-ul anterior. Fizic sau intelectual?

Una dintre cele mai bune melodii Nightwish-Kiss While Your Lips Are Still Red-refrenul:

Kiss,
While your lips are still red
While head's still in silent rest
While bosom is still untouched
Unveiled on another hair
While the hand's still without a tool
Drown into eyes while they're still blind
Love while the night still hides the withering dawn!!!!!

Vreau să editez o secţiune de bancuri foarte bune pe blog. Aşa că v-aş ruga să vă lasaţi bancurile preferate ca şi comment la ultimele post-uri. Cu un nume, ca să şi zic de la cine e. Ar fi cineva interesat să înfiinţăm o asociaţie de vorbitori de engleză?(vorbitori buni de engleză).

my low5 www.jesusoforadea.hi5.com add me!!!

Umbre ale minţii mele....

Mai trebuie să scriu şi eu din când în când un pic din mine. Pentru ca voi să mă cunoaşteţi mai bine. (Nu a fost intenţionată rima:) )

Poza e făcută în Arcalia, unde am participat la o tabără de dezbateri. Nu voi depăna amintiri, pentru că sunt multe de povestit, multe întâmplări haioase. Multe poze încărcate pe blog până acum sunt din Arcalia.

În România, debate-ul este uneori echivalent cu alcoolul. Adică poţi înlocui în numeroase propoziţii cuvântul debate, cu cuvântul alcool. Beţii ca acelea pot fi împlinite doar cu o singură tagmă de oameni: Debateri, desigur! Şi mi-e dor de toţi, de ei, de noi, de-acolo.

Astăzi am realizat că viaţa mea merge din ce în ce mai bine, în ciuda unor incidente mai mici, mai mari, pe care oricum toată lumea le are. Simt că-mi funcţionează creierul din nou, ceea ce este extraordinar de ieşit din comun. Credeam că a murit de tot, înecat în berea şi vodka din clasa a 9-a. N-a fost să fie. Aşa cum, se pare, multe lucruri n-au fost să fie, din păcate. Cum ar fi să ştiu de 10 la test la Sadoveanu(mate). Poate voi ajunge şi în acel stadiu. Poate nu. Ştiu că post-ul acesta e boring. Dar unele mai trebuie să fie aşa.

Ştiţi cum lucrurile mici, frumoase, fac lucrurile mari, frumoase? Este una din cele mai bune concluzii pe care le puteţi trage. Vreodată. Mă refer, de exemplu, la momentul în care eşti, să zicem, lăudat pentru vreuna din realizările tale. Sau când ştii că toate faptele tale, deşi mărunte, duc la ceva mult mai important, pentru tine, pentru alţii.

A pune punctul pe i nu înseamnă întotdeauna a spune lucrurilor pe nume, iar a spune verde în faţă tot ce ai de spus nu este, de multe ori, cea mai bună variantă. Şi da, mă confrunt cu astfel de dileme! Dar cele mai mari probleme le am cu oamenii proşti, şi cu cei care nu văd partea bună a lucrurilor. Că-n toate există o parte bună, chiar şi în moarte, chiar şi într-un eşec.

Încep în sfârşit, să mă întreb ce voi face cu viaţa mea. Ce facultă? Unde? Voi lucra, nu voi lucra? Ştiţi voi, chestii din acestea de adolescent care se vrea a fi boem şi nepăsător. Dar tuturor ne pasă. Chiar şi animalelor le pasă într-o oarecare măsură inconştientă. Mai bine eram câine.

Nu mă doresc a fi profund. Nu vreau să formez alte opinii decât pe a mea. Aşa cum nu vreau decât să am cafeaua mea de dimineaţă, alături de o ţigară care să nu fie greţoasă, cu un caiet şi un creion, plus o idee.

Câteva lucruri de care care mă tem(da, Mălă se teme de ceva!): Să nu mai pot scrie. Să devin un om fără o părere proprie, lăsăndu-mă influenţat de alţii. Să fiu singur cu adevărat. Să mă plictisesc. Să nu pot citi. Să mai existe încă un Mălă pe lumea asta şi să mă întâlnesc cu el. Să nu moară Jade din "Clona".

Tu şi Galben

Consider această poezie cea mai bună de pe blog până acum. Vreau şi părerea voastră.

Uneori mi se face prea dor de tine.

Iar pocalul inimii mele se simte golit de ambrozie.

Ştiu că nu e voie, a suspina după harakiri-ul zâmbetului tău,

Că ar trebui să plec mai departe....

Că sufletul meu ar trebui, prin, după şi dincolo de Nirvana,

Să devină

Doar un alt androgin alcătuit din piese de origami.

3 ture de realitate! ne ordonă, mustrător,

senseiul iubirii noastre, mare maestru ninja.

Dar se pare că alegerile

Noastre. Multe prea mecanice.

Sunt conduse de shogunii minţii, nu de

Împăraţi aristocraţi, boemi austrieci,

Ai muschiului nostru cardiac.

Unde au plecat shaolinii flăcărilor din

Ochii noştri multe prea timpurii?

Pe retina ta joacă turmentaţi Kazacioc

Împăraţii dinastiei Ming.

Pe când în marea sărată a privirii mele

Ţara Soarelui Răsare atacă din nou Pearl Harbour,

Distrugând cu katenele lor floarea noastră de trandafir oriental.

Cred că am fost prea exotici.

Ştiu că promisiunea Shambalei te-a vrăjit,

Că ai crezut în cuvintele unui prinţ sărac şi grăsuţ ce nu s-a mişcat

20 de ani de sub un pom, nici măcar pentru dragoste.

Să înţeleg ca şi tu-i cauţi,

Asceza lipsită de emoţie?

Aş fi preferat un samurai cu un iPod.

Să n-o asculţi pe tipa aia albastră

Cu mai multe braţe şi săbii, din colţ....

Vrea să te amăgească.

Şi nici pe schilodul acela c-un fulger în mână ce-ţi promite,

Că va boteza un continent după tine,

Dacă binevoieşti a-i sfinţi aşternutul.

Totuşi, pe mine când m-ai ascultat? Cunosc că m-ai auzit...

Ce nu înţeleg eu, este unde-i boul ăla care şi-a trimis fiul,

Ca să-l scoată din căcat? Dragonii mei japonezi

Suferă după vocea ta accentuată exotic, european....

Uneori, mi se face prea dor de tine.

Jos pălăria pentru anonim!

Replica ta a fost demnă de toată lauda, însă nu mă aşteptam să iei totul aşa de personal. Mi-a plăcut epigrama.

Poetastrului infumurat

Poetului care-si batea
Aiurelile-n cuie:
Talentul tau e ca o stea!
Li-i vedea tu,dar...nu e.

Semnat:Anonim.

Este evident că doar pentru că a spus-o Titu Maiorescu(idei multe în cuvinte puţine) nu înseamnă că acest principiu defineşte poezia. Luăm ca exemplu Hai'ku-urile care, scrise excepţional, sunt foarte scurte dar nu transmit deobicei mai multe de 1 idee majoră. Sau un sentiment.

Ar fi drăguţ să te prezinţi, dacă tot discutăm despre mărunţişuri elevate.

Publicitate

CLUBUL DE POEZIE.

Viniţi, viniţi, intraţi şi cumpăraţi, avim di tăte!!!(Planet Moldova-In the old days:D). Acesta este un post ce vrea a face publicitate clubului de poezie ce se desfăşoară în C.N."E. Gojdu" în fiecare sâmbătă de la 2 la 6(2-4 română, 4-6 engleză), sala 7., parter.

Urmează o scurtă poveste:

Demult, pe când legenda se împletea cu mitul, dragonii încă zburau pe cer, ţigările şi berea erau ieftine, iar unii politicieni cinstiţi(and that was long ago), deci respectiv anul trecut în septembrie-august...

Un tânăr amator într-ale poeziei(pe vremea aia), a decis să înfiinţeze un clubuleţ pentru alţi tineri amatori, precum el însuşi, a căror întâlnire să genereze idei, lucrări, poezii, să dezvolte creativitatea, să facă atmsoferă mişto etc.etc.(V-aţi prins voi, nu?)

Ehh, cu un pic de efort, a reuşit. A adunat nişte talente, au lucrat împreună şi au dat lumii ceea ce este astăzi Clubul De Poezie: Un refugiu pentru artă. Au fost şi publicaţi se pare şi pe net http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.654 de un jurnalist local. Au apărut şi într-un volum colectiv, în urma unui concurs din Iaşi, cu poeziile lor.

Iar astăzi, vă invită să deveniţi membri, indiferent de experienţa voastră...poetică....al clubului de poezie. Şi să creaţi întru eternitate!!!! Vivat Poesia!

Se pare că mâine e ziua mea...

Poza e făcută astăzi. Se pare ca MALA nu mai este Unic. Poza este primită de la Alex Tg. Screenshot, cred.

Everything is about you, darling...(monolog-vorbind cu propria-mi muză II)

Te-ai întors! Ce bine că te-ai întors!
Îmi pare foarte rău că am vorbit aşa
urât cu tine
ieri.

Da, da, normal că nu eram serios.
Eram un pic supărat
pe nişte editori.
Sper că nu-mi porţi pică...

Ţi-am simţit lipsa
când încercam să scriu poezia aceea aseară...

Opreşte-te! Şti că mi se pare greţos
Când bei sucurile alea de fructe cu pulpă.

Hai zi-mi o idee. Fă-te utilă.
Sunt misogin? Nu ştiam...
Poate că uneori profit cam mult de tine...

Lasă sutienul pe tine că vreau să mă concentrez!!!
GENIAL!!!! Superbă idee mi-ai dat! Fac
Un portret în cuvinte al bustului tău....
Voi fi considerat următorul Eminescu!!!
Nu! Mai bine dau totului una aer lugubru să zică lumea
că-l copiez pe Bacovia.

Da, ştiu că vrei să ne jucăm, dar trebuie să scriu!!!
Hai că fac repede şi vin lângă tine...Ce faci cu biciul ăla?
AU!!!!
(mă ridic. se pare că las poezia pe mâine dimineaţă. iară)

Pentru un anonim :D

Anonim spunea...
1)invata ceva gramatica("sa zbor la luna si-n apoi??")2)Tu stii ce e aia o balada?..Ca "Balada Zburatorului"n-are nici in clin nici in maneca cu ceea ce inseamna balada3)Nu e vorba ca ideile se repeta ca in poeziile in care Alecsandri se indoia de existenta lui D-zeu(sau poate te refereai la Arghezi),in "ciclu" , ci in aceeasi poezie,cu alte cuvinte, idei putine in cuvinte multe4)Incearca sa pui si poezii cu rima si mai gandeste-te daca ai aspiratii de poet ca nu orice insiruire de cuvinte si epitete scrise din inima sau la betie constituie o poezie..si poezia are regulile ei

După ce eu spun că poeziile pe care le-am pus sunt proaste, după propria-mi mine(se pare însă că asta nu împiedică multă lume să mă laude pentru ele), tot se găseşte un individ care să comenteze. Fie cum a fi: Confunzi greşelile de ortografie cu cele gramaticale. Nasol. Scuză-mă că modul în care am folosit eu cuvântul "baladă" nu este cel din dexonline, pe care probabil îl foloseşti. Cunoşti regulile poeziei?!? Ştii că o poezie este un act creativ? Pe care, ca şi autor, îl controlezi în totalitate? Pe scurt, dacă eu am chef să atribui cuvântului "baladă" sensul de "brânză de putină de pe vârful Penteleului", aşa va fi. Nu voi lua ultima ta frază drept o insultă, deoarece nu consider comentariul tău, pe lângă faptul că e absolut inutil, ca fiind la locul lui.(corespunzător adică-să fiu sigur că ai înţeles). Da, e posibil să fi confundat Alecsandri cu Arghezi, sincer nu prea-mi place nici unul, nici celălalt, dar mă bucur că măcar ai înţeles ideea. Voi onora cererea ta şi voi pune o poezie cu rimă, deşi nici alea nu sunt pe gustul meu.

Fii sigur că urmează să verific toate post-urile pentru litere omise, greşeli de typing şi gramatică etc, etc, etc. pentru a nu fi tu atât de...deranjat. Desigur, aştept un link la blog-ul tău, sau un e-mail la free4loot@yahoo.com sau la jesusoforadea@gmail.com sau poţi să mă contactezi frumos şi pe Y!Messenger la free4loot, pentru aţi aprecia şi eu operele poetice, evident incredibil de deosebite. Dacă nu-ţi convin nici una din variantele de mai sus, poţi să mă suni la 0730166036(Vodafone), întrebi de Mălă, te prezinţi şi-mi citeşti frumos una din compoziţiile tale. Te şi programez, dacă vrei. Sau trimite-mi o adresă şi vin eu la tine. I can't wait, oh Genius. Sper că eşti măcar Goethe 2.

Iar comment-ul tău are un iz de Vali de pe Ccp.

Ps. Citez: Idei puţine în cuvinte multe. Dacă ai şti poezie, ai şti că asta este una dintre cele mai mari dovezi ce demonstrează puterea creativă a unui poet: Să poată spune acelaşi lucru în moduri diferite. Şi se fac şi o groază de exerciţii de dezvoltare a acestei creativităţi pe acest principiu. Nu toate poeziile, în special consecutive, trebuie să abordeze teme diferite. Go read more, or something. Dar mă simt prost că am zis-o eu, trebuia s-o ştii tu. Uite cum mi se duce modestia. :)

It ain't anything about you, darling...(monolog-vorbind cu propria-mi muză I)

Nu-i vina ta, Serios!

Pur şi simplu nu mă simt atras

Astăzi de tine.

Parcă era mai bine ieri.

Când mă uitam la desenul meu animat favorit,

Şi veneai să te prelingi lasciv prin faţa mea.

Acum vreau să mă uit la episodul ăsta din Family Guy!

Şi ce dacă ţie ţi se pare cretin?
Acum două săptămâni te uitai şi tu în timp ce mă satisfăceai într-un mod

neortodox.

Te doare că vorbesc urât cu tine?

Zi mersi că nu te-am bătut încă.

Vrei să ne înţelegem? Gimme some space, here!

Şi nu mai veni la mine cu fiţe din astea de vedetă nefu***ă.

Parcă ai fi maică-mea când e nedormită.

De când îmi faci tu mie morală

Că-ţi cheltui banii pe ţigări şi bere?

Tocmai vorbele tale mustrătoare,

Te fac atât de respingătoare uneori!

Eu ţi-am spus: Nu te vreau! De ce nu vrei a înţelege?

Astăzi orgoliul meu masculin nu vrea să se trezească pentru

studiul de speologie.

Faci mişto de mine c-aş fi impotent?

Să-ţi amintesc cum urlai ieri seară? Sau să întreb vecinii?

Sunt sigur că au semnat deja toţi plângerea colectivă...

Da, da pleacă. E mai bine.

Hai mâine sau oricând vei fi mai decentă.

Şi ar fi bine să ma faci să răd într-un mod inteligent.

Really, it ain't nothing about you, darling....

Încă una-Michelle Branch(da, creangă)-Are you happy now?

Poza e de la Paska.

Now, don’t just walk away

Pretending everything’s ok

And you don’t care about me

And I know there’s just no use

When all your lies become your truths and I don’t care...

yeah, yeah, yeah

Could you look me in the eye

And tell me that you’re happy now, ohhh, ohhh

Would you tell it to my face or have I been erased,

Are you happy now? Are you happy now?

You took all there was to take,

And left me with an empty plate

And you don’t care about it, yeah.

And I am givin' up this game

I’m leaving you with all the blame cause I don’t care, yeah,

yeah yeah,

Could you look me in the eye?

And tell me that you’re happy now, oohh oohhh

Would you tell it to my face or have I been erased,

Are you happy now? Ohhh, ohhhh

Are you happy now?

Are you happy now? yeah, yeah, yeah.

Do you really have everything you want?

You can't ever give somethin' you ain't got

You can’t run away from yourself

Could you look me in the eye?

and tell me that you're happy now, yeah, yeah

come on, tell it to my face or have i been replaced,

are you happy now?

Ohhh, ohhhhare you happy now?

Would you look me in the eye

?Could you look me in the eye?

I’ve had all that I can take

I'm not about to break

Cause I’m happy now, ohhh, ohhh

Are you happy now?

Goo Goo Dolls- Iris-Ce la ţanc a venit melodia asta..

O melodie ce se potriveşte mai multor aspecte al vieţii mele.

Excepţională.

And I'd give up forever to touch you

Cuz I know that you feel me somehow

You're the closest to heaven that I'll ever be

And I don't want to go home right now

And all I can taste is this moment

And all I can breathe is your life

Cuz sooner or later it's over

I just don't want to miss you tonight

And I don't want the world to see me

Cuz I don't think that they'd understand

When everything's made to be broken

I just want you to know who I am

And you can't fight the tears that ain't coming

Or the moment of truth in your lies

When everything feels like the movies

Yeah, you'd bleed just to know you're alive

And I don't want the world to see me

Cuz I don't think that they'd understand

When everything's made to be broken

I just want you to know who I am

And I don't want the world to see me

Cuz I don't think that they'd understand

When everything's made to be broken

I just want you to know who I am

And I don't want the world to see me

Cuz I don't think that they'd understand

When everything's made to be broken

I just want you to know who I am

I just want you to know who I am

I just want you to know who I am

I just want you to know who I am

Am subliniat pasajele mai importante pentru mine.

Subliminal

Există un singur panou

Publicitar.

E chiar la ieşirea din oraş

Pe stânga.

E mic, are trei becuri

sparte.

E în roşu, negru şi

alb.

Pe el stau scrise

Multe.

Religia, istoria, geografia

Şi oamenii.

Într-un colţ foarte

aiurea,

E tipărită cronica iubirii

Noastre.

Noi nu mai aveam sponsori.

Despre

Versetele de jale ale Zburătorului. E un ciclu de poezii asupra aceleiaşi teme. Mi se pare că are si o oarecare cronologie. Normal că sunt slăbuţe(după mine) şi un pic cam siropoase, normal că lucrurile se repetă. Alecsandri nu se îndoia de Divinitate în mai mult de 1 poezie, şi de multe or asemănător? Nu trebuie privite ca un ansamblu decât după ce au fost examinate individual.

Am scris mai bine, au scris alţii mai bine...dar nu toate poeziile sunt capodopere. Aşa cum nimeni nu este perfect. Eu am exprimat ceva, şi am exprimat într-un mod satisfăcător, deocamdată, pentru mine. A fost un moment de inspiraţie. Luaţi asta ca pe o justificare.

Balada Zburătorului(IV-IV)

Ce plăcere, ce extaz!

Sar pe păturile caselor,

Aripile-mi înnodate,

Frânte...

Pe buzele-mi fermecate se conturează

Nava delirului nostru ce a fost, ce este, ce va fi.

Aripile mele nu s-au rupt aşa uşor...

Tinda casei tale se naşte după ierburile-nalte.

Dar unde ţi-e lumina?

Lumânarea ta s-a stins în lacrimile tale,

oare?

La geamul tău sunt ţurţuri...

Podeaua ta luceşte.

În camera ta frigul tău nu se poate tăia nici cu paloşul lui Făt-Frumos,

E ca o vestă din pânză de păianjen...

Tu pe pat: Arunci săgeţi cu ochii,

patima din buzele tale vineţii...

Penele-mi părăsesc aripile ţipând...

Crezi că sunt prea siropos?
Sunt Zburător dragă, iar tu eşti Dracurină.

Sunt viu, tu eşti moartă!

Eu ard, iar tu te stingi...

Acum zbor. Aripile-mi nu mai sunt frânte...

Baladele neamului meu nu durează.

Odele închinate vouă sunt doar

hit-uri de-o vară,

pe malul mării.

În jurul casei tale totul e la minus69,

Mai arunc un ochi încolo,

dar becul tindei tot stins rămâne.

Ai avut cel mai frumos cânt...

Mă duc să cutreier munţii şi apele şi câmpiile,

Să zbor la lună şi-napoi,

Să iubesc precum orice Zburător iubeşte,

Virginele-n puterea nopţii,

Şi femeile în faptul zilei.

Le voi spune fraţilor mei,

despre ochii tăi, buzele-ţi şi vocea fascinantă..

În Balada Zburătorilor scrisă de noi toţi

Dar versetele noastre de jale au încetat.

The White Stripes - The Denial Twist - A song for my soul..

If you think that a kiss is all in the lips
C´mon, you got it all wrong, man
And if you think that our dance was all in the hips
Oh well, then do the twist
If you think holding hands is all in the fingers
Grab hold of the soul where the memory lingers and
Make sure to never do it with the singer
Cause I´ll tell everyone in the world

what he was thinking about the girl
Ya, what he´s thinking about the girl, oh

A lot of people get confused and they bruise
Real easy when it comes to love
They start putting on their shoes and walking out
And singing "boy, I think I had enough"

Just because she makes you feel wrong
She don´t mean to be mean or hurt you on purpose, boy
Take a tip and do yourself a little service
Take a mountain turn it into a mole

Just by playing a different role
Ya, by playing a different role, oh

The boat ya you know she´s rockin´ it
And the truth well ya know there´s no stoppin´ it

The boat ya you know she´s still rockin´ it
The truth well you know there´s no stoppin´ it

So what, somebody left you in a rut
And wants to be the one who´s in control
But the feeling that you´re under can really make you wonder
How the hell she can be so cold

So now you´re mad, denying the truth
And it´s getting in the wisdom in the back of your tooth
Ya need ta spit it out, in a telephone booth
While ya call everyone that you know, and ask ´em

Where do you think she goes
Oh ya, where d´ya suppose she goes, oh

The truth well you know there´s no stoppin´ it
And the boat well ya know she´s still rockin´ it

The boat ya you know she´s still rockin´ it
And the truth ya you know there´s no stoppin´ it

You recognize the effect and the wreck
That she's causin' when she rocks the boat
But there's a clause? written in the Cardinal Laws
´bout the proper place to hang her coat

So to you, the truth is still hidden
And the soul plays the role of a lost little kitten but
You should know that the dark is one kitten?
She´s been singing it all along

But you were hearin´ a different song
Ya you were hearin´ a different song
But you were hearin´ a different song

Regina nopţii, te-ai pierdut!(III-IV)

Ne plecăm în faţa ta,

Regina Nopţii!

Unduirea întunericului tău calcaros

M-a/Ne-a/V-a/Te-a evaporat prin reacţii de electroliză.

Atârnă pe tronul tău sidefiu!

Zburătorii deja ştiu să nu te caute

Întru pierire.

Ce te crezi? O bandă lipicioasă de prins muşte?

Oricât de ispitoare,

Buzele tale nu mai ne prind în mreje!

Te renegăm! fată verde născută din mure,

Nu ne meriţi, nu ne vrei, nu ne încânţi.

Nici măcar nu mai faci parte,

Din colecţia mea de sfinţi.

Să nu fiu prea dur: Ţi-ai pierdut valoarea!

Eşti doar o altă nestemată fadă,

Scrijelită pe-o tabliţă modernă din lut,

Sânge şi apă.

Tabloul tău se arde singur, ochii tăi

Sunt găuri negre ce înghit,

Priviri aruncate aiurea,

De către cei ce nu te ştiu.

Am vorbit cu Soarta...

Nici ea nu te vrea.

Spune că eşti prea rece,

Că nu te potriveşti neiubind într-o lume iubitoare.

Astfel închinăm acest pahar ţie, Regina Nopţii!!!

Ultimul nostru pahar de ambrozie,

Tu nu-l vei gusta cu noi.

Închinăm fericirii tale viitoare inexistente.

Închinăm monitorului în faţa căruia probabil,

Acum lâncezeşti, acolo sus, pe lună.

Închinăm florilor ce te-au iubit, pădurilor ce te-au vestit,

Vântului ce ţi-a fost tată, Lunei mamă ţie,

Şi Copiilor Lumii, care te-au ocrotit.

Închinăm nouă, Zburătorilor,

Alături de care ai zâmbit şi-ai râs,

Şi-n Faţa cărora acum eşti un Nimic.

Bem.

Ultimă picătură de ambrozie o dăruim Mamei noastre Pământ,

Pentru tine, care deja rece,

Te vedem Cadavru.

Conclavul zburătorilor se-ncheie.

Versetele de jale ale Zburătorului

Vor fi 4 poezii în cadrul ciclului...am pus 2...nu ştiu când vin ultimele 2, poate tot astăzi. Pune-ţi-vă şi votaţi-o pe cea mai bună la sfârşit....indiferent cât de proaste sunt toate:))

Copila mea, pleci iarăşi...(II din IV)

De ce te duci?

Copilă a vântului

Ce flutură prin florile pădurii

de ieri, de azi, de mâine....

Iar pleci...ce nu mă miră?

Ca nenumărate altele,

O exod al fericirii...

Pleci din nou la lună?

Acolo unde vă adunaţi voi,

Copilele vântului,

Cu fetele florilor,

Şi fiicele pădurilor!

Când ceva nu vă mai convine....

Ce dulce te pierzi, ce perfectă eşti

Prin greşelile de sculptură ale unui artist prost.

Brâncuşi-ul tău a plecat

După ce a eşuat în a te modela nebuneşte.

Ce dulce te pierzi, ce subţire eşti,

Dizolvându-te în apa ploii

De vară, de toamnă, de primăvară,

Aşteptându-ţi haina de gheaţă a iernii,

Când Crivăţul Suflă Aidoma Inimii Tale!!!

Pleacă, O copilă a lunii şi vântului,

Spre destinul tău fantastic

De cântăreaţă digitală de cabaret,

În lenjerie neagră, dantelată.

Imaginaţia mea bolnavă,

Te-a văzut în fel şi chip.

Dar eşti frumoasă, copila mea,

Frumoasa copilă a Lumii.

În urma ta laşi, indiferentă,

Ca de-obicei...

Doar o altă privire pierdută,

A unui băiat al vântului, al lunii, al Lumii.

O simfonie-n lume, cu toate cele bune...(I din IV)

Pleacă. şi nu te mai întoarce.

Sunetul paşilor tăi sunt corzile unei viori

Ce nu mai vrea să dea o melodie.

Urmează-ţi drumul.

El va fi scurt şi plin de obstacole,

Pe care nu le vei trece.

Viaţa va zbura pe lângă tine,

Cu toate experienţele ei de muzică de cameră

Şi valsuri.

Tu nu te vei arunca în braţele sorţii,

Nu vei trăi aventura propriului tău contratimp de contrabas,

Şi este evident că nu te vei integra decât în orchestra unui Univers demult mort şi rece.

Iar când chitara te va momi cu un acord electrizant,

Îl vei ignora, izolându-te,

În propria ta încăpere de marmură uzată si blocuri de granit.

Noi toţi vom privi la tine, aşteptându-te să vii,

Să joci cu noi, cu ei, cu tine însuţi jocurile adulţilor de pânză...

Însă tu vei rămâne doar o copilă.

Ce se va juca cu degetele pe tastatura unui celular,

Trimiţând mesaje de refuz,

Celor ce-ţi vor cânta amoru-n flaut,

Reuşind să dezgheţe o picătură din

Sloiul tău de gheaţă interior.

Pleacă. şi nu te mai întoarce.
Sunetul paşilor tăi sunt corzile unei viori
Ce nu mai vrea să dea o melodie.

Dar dacă totuşi reapari,

Noi te primim cu braţele deschise,

Oh copil ce vede viaţa,

Ca o joacă,

De arcuş.

Viaţa te loveşte. De ce?

Viaţa te loveşte într-un mod neaşteptat. Păţeşti lucruri neprevăzute, dar ceea ce este ciudat este că de multe ori le presimţi. Sau presimţi că se va întâmpla ceva. Niciodată, din păcate, ceea ce se va întâmpla cu adevărat- Ce faci însă când eşti doborât de situaţie? Cazi şi rămâi căzut? Ca un vierme părăsit? Îţi plângi de milă şi suferi ca un câine, disperi, te sinucizi? NU!! Te ridici, ca un om, şi treci mai departe! Ca un om care se respectă, un om cu integritate si personalitate puternică...Sau vrei să devii doar o altă banalitate, un nume pe o listă oarecare, a unui oarecare?

Nu există răspuns la întrebările vieţii, deşi de multe ori ni le dorim...cea mai comună întrebare rămâne: De ce? Şi este şi cea care de cele mai multe ori nu are răspuns....Evident, întrebările variază, problemele variază, şocurile variază, alături de reacţia la ele, de la persoană la persoană...Nu rămâne nimic de făcut. Se spune că timpul vindecă tot. Sunteti de-acord? Eu nu....dupa părerea mea trebuie să te vindeci singur...Mai bine spus să-ti doreşti să te vindeci singur. Şi în nici un caz să afirmi vreodata ca Linchin Park e mai Heavy decât Scorpions.

Stiu că sunt tânăr, că mulţi afirmă că sunt fără experienţă...că sunt un adolescent cu fiţe de adult şi că mai am multe de învăţat. Sunt de acord cu majoritatea...În toţi cei 16 ani ai mei, am învăţat cu siguranţă doar un lucru: Nu contează ce muzică asculţi, cum te îmbraci, ce faci, ce spui, ce gândeşti...Contează să fii un om dintr-o bucată(după o veche zicală urbană)...Iar lumea va aprecia acest lucru, reacţiile fiind de asemenea corespunzătoare. Vă las, viaţa e scurtă, trăiti-o la maxim si nu regretaţi nimic!

Carpe Diem.

Mulţumiri

Welcome to my blog....blog a cărui existenţă se datorează în întregime domnului Alex Drăgan, un blogger de excepţie(dupa părerea mea) din blogosfera orădeana. Aşa că doresc să-i mulţumesc şi-l invit să scrie aici ori de câte ori se plictiseşte de propriul lui blog:)