De ce te duci?
Copilă a vântului
Ce flutură prin florile pădurii
de ieri, de azi, de mâine....
Iar pleci...ce nu mă miră?
Ca nenumărate altele,
O exod al fericirii...
Pleci din nou la lună?
Acolo unde vă adunaţi voi,
Copilele vântului,
Cu fetele florilor,
Şi fiicele pădurilor!
Când ceva nu vă mai convine....
Ce dulce te pierzi, ce perfectă eşti
Prin greşelile de sculptură ale unui artist prost.
Brâncuşi-ul tău a plecat
După ce a eşuat în a te modela nebuneşte.
Ce dulce te pierzi, ce subţire eşti,
Dizolvându-te în apa ploii
De vară, de toamnă, de primăvară,
Aşteptându-ţi haina de gheaţă a iernii,
Când Crivăţul Suflă Aidoma Inimii Tale!!!
Pleacă, O copilă a lunii şi vântului,
Spre destinul tău fantastic
De cântăreaţă digitală de cabaret,
În lenjerie neagră, dantelată.
Imaginaţia mea bolnavă,
Te-a văzut în fel şi chip.
Dar eşti frumoasă, copila mea,
Frumoasa copilă a Lumii.
În urma ta laşi, indiferentă,
Ca de-obicei...
Doar o altă privire pierdută,
A unui băiat al vântului, al lunii, al Lumii.
2 comments:
mala...e super..pe bune..am citit primele randuri din prima poezie si n-am putut sa ma dezlipesc de ecran pana n-am citit-o si pe a doua...mala..oficial: vrem poezii:D:D
Frumos.. da pentru fete :)) hai ca 'siropeala' nu-i de domeniu tau; la tine tre sa vedem mai multa vulgaritate, ca altfel nu te semnezi :))
Post a Comment