Pentru că putem...

Să ne amintim mereu de ce-am făcut, pe unde am fost, cu cine ne-am întâlnit şi aşa mai departe. Dar v-aţi gândit vreodată cum ar fi să ne putem aminti tot ceea ce n-am făcut încă? Să fim toţi profeţi? Ştiu doar că eu am avut nişte săptămâni destul de obositoare în acest sens, presărate cu deja-vu-uri fără număr care mă trimiteau la amintiri detaliate a ceea ce tocmai văzusem. Can I has the Future?(nu e o greşeală, e o expresie internautică)

Desigur, iar am o groază de spus. M-am decis că dacă tot stau acasă, să fac un efort în direcţia blogosferei şi să mai împart din înţelepciunea şi aventurile mele. Cu o ultimă postare acum aproape o lună, încep să mă simt redundant în lumea asta a povestirilor "internetice".

V-am spus de Saint George, city of debate. Acum vă spun de....Riuf Timişoara. Adică Romanian International University Fair. Dacă vreţi să vă evaporaţi peste graniţă, puteţi descoperi unde, acolo. Mă refer desigur, la studii, că dacă vreţi să fiţi căpşunari vă puteţi teleporta şi singuri cu un trabant până-n Spania. La ofertă erau aproape toate universităţile din România, câteva din Anglia, din State, din Danemarca...tot ce vrei, spus simplu. Recomand pentru a 11-a şi a 12-a şi pentru toţi nehotărâţii.

Zicem mai departe de Leadership School 5. Mi-a schimbat viaţa. Pe bune. Pe rele. Pe tot ce vreţi. Daţi leadeship school pe google ca să vedeţi exact despre ce e vorba. În principiu, se făcea că făceam cursuri de cum să fim lideri şi cum să ne aducem echipa mai aproape de noi, fie ca antreprenor sau lider în companii multinaţionale. Într-o săptămână am ascultat poveştile de succes a nenumăraţi lideri, general managers, patroni care ne-au explica ce şi cum. Nu dau pe nume că nu vreau să mă laud că "cine mi-s io" că l-am întâlnit pe cutare şi cutare. Am făcut şi 2 simulări de business, unde trebuia 1. să facem o campanie pentru un brand de angajator şi 2. să închiriem caleşti(cu cai vii cu tot), în Piaţa Sfatului din Braşov, şi să scoatem şi profit. Eram îmbrăcat în "cavaler" :)) Menţionez că întreg evenimentul/tabără era la Poiana Brasov. Normal că m-am întâlnit cu Oana şi am fost pe la debate club la oamenii din Braşov şi am vorbit despre educaţia non-formală şi am mâncat ciocolată...dar astea sunt detalii. Mulţumesc HBC România şi Fundaţiei Plastor pentru sponsorizare.
Într-adevăr deosebit a fost faptul că am întâlnit oameni tineri, ambiţioşi, deştepţi şi era mai ceva ca o adunătură de genii şi vorbitori buni. Programul super încărcat ne-a adus pe toţi mai aproape şi am descoperit că nu mai eram încojurat de o mare de cretini, ci de oameni cu viziune. M-am simţit şi eu extrem de în largul meu. Ni s-a explicat cum funcţionează o afacere multinaţională, cum să oragnizezi diverse proiecte, salarii la manageri de top :)) Hotelul Rina Vista, fac reclamă, condţii superbe, la Grepolis am făcut multe puncte, cafea in exces, somn puţin - că de, se termina programul şi trebuia vorbit cu oamenii de prin toată ţara :) Poezia zilnic, postată anterior, a fost scrisă pe tren în drum spre. Sponsopri vizibil(mulţumim Ursus pentur berea gratis). Normal că mi-am utiat ambele încărcătoare acasă...Găsiţi pe Facebook, pe Twitter, pe site...inclusiv poze. Iar pe drum încolo m-am uitat la Lucky Number Slevin cu un tips super gigel pe nume Lorant. Foarte tare tipu'.

Mai avem? Da mai avem. Naţionala de germană. Aici îmi pare rău că nu pot să scriu tot că mai citeşte şi maică-mea pe-aici din când în când. Am pus de-o mare chermeză, am dormit puţin, am vorbit mult, dansat pe house, am cunoscut metaliştii Humoreni(Gura Humorului)....de bine, de rău, a fost fain. Deşi sunt convins că Gura Humorul a fost, din punct de veder logistic, cea mai proastă alegere pentru olimpiadă. Ştiu că e satul lui Flutur, dar totuşi! Am fost cazaţi în 2 cămine/internate. Acela de lângă şcoală, super ok, acolo unde am fost eu, super naşpa. Era un orfelinat, mirosea a brânză, fără colac la budă şi APĂ CALDĂ PE PROGRAM!!!! PE PROGRAM, frate. Dar nu de asta mă plâng. Ci de faptul că nu m-am trezit că îmi sunase ceasul, nu, m-am trezit înainte, că dârdâiam de FRIG!!! Pentru că apa caldă şi căldura veneau prin aceleaşi ţevi, de două or pe zi, câte o oră. Dar nu mă plâng, a fost fain în rest :) Salutări tuturor celor de-acolo şi de prin ţară!!!

Şi când am ajuns acasă, s-a prăbuşit şi cerul. Şcoală, şcoală, şcoală, ore, şcoală. Unde sunt chermezele? Unde curge vinul? De ce nu mai cad doze de Red Bull din cer cum cădeau pe vremuri? S-a stricat şi lumea asta. Şi am fost până la Iaşi în weekend. 1 mai a fost....foarte tare. Moldovenii măcar ştiu să se mai distreze :) Am fost în Goppo şi La bază - chill-out şi metale, foarte fain. Şi-i salutăm toţi prietenii de pe-acolo...se ştiu ei :) Şi-am ilegalizat acoperişul unui bloc să văd panorama a.k.a. Iaşi-ul luminat noaptea. Cred că bate Oradea, dar voi recompara acest weekend când găsesc un bloc satisfăcător pe-aici :)

Următoarea postare va fi despre balconul meu şi cum mi-a influenţat viaţa.

Sâmbăta asta, parcul 1 Decembrie, ora 9,9juma seara participăm(sala07) la Festivalul luminii. Nu rataţi!!! Se dă palink gratis :D

Sunt sigur că am uitat ceva. Absolut sigur.

Întoarcerea fiului risipitor

După o îndelungată absenţă de pe meleagurile blogosferei, pe care sunt sigur că aţi resimţit-o în adâncul sufletelor voastre de cititori fideli, a venit vremea să-mi fac apariţia şi eventual să dau nişte explicaţii asupra lipsei mele sfâşietoare.

Hello again. My name is Mălă. I'm not from Kazachstan.

Motivul principal a fost şcoala. O groază de învăţat, de făcut, de mers, de dres, de întors, de discutat, de lenevit.
Şi n-am avut inspiraţie.
Pe de altă parte, am făcut multe descoperiri interesante - mi-a făcut bine pauza. A chestie de genu' "regăsire", sau "întoarcerea la rădăcini" sau bazaconii din acestea budiste. Mi-a priit(google dexonline). Aşa că hai să dau ceva veşti, noutăţi şi gânduri, ca să ne simţim cu toţii mai bine.
Să începem cu nişte hotărâri incredibile. Voi opera nişte modificări asupra conţinutului unor postări, în ideea de a şterge anumite pasaje licenţioase sau vulgarităţi gratuite. Se exclud de aici, desigur, mişto-ul dumnezeisc pe care-l mai fac de diverşi Xşi din când în când(portocala mecanică). S-ar putea să dispară complet anumite post-uri, sau să se modifice în întregime. Dau un anunţ când e gata, ca să nu verificaţi tot blog-ul în fiecare zi degeaba.
M-am pus pe învăţate, cică. Adică depun eforturi spre a-mi îmbunătăţii starea intelectuală într-un context care ţine de sistem(şcoală). M-am gândit că ar fi o idee bună să-mi iau bacul cu notă mare, aşa că s-ar putea rări şi mai mult post-urile(nu le număraţi pe cele care ar fi trebuit să fie).
Sunt deprima de guvernarea actuală. Ştiu că multora dintre voi nu le pasă, dar asta este. Mă supără probabilitatea grevelor generale, a disponibilizărilor în masă, dar mai ales mă deranjează prezenţa Marinarului Orange. Dar ce să-i faci? Românii l-au ales - mi-e ruşine.
Am o serie de recomandări serioase. Pat Condell este una dintre ele - un ateu convins, care susţine cu argumente puternice limitarea drepturilor religioase a minorităţilor. Uitaţi-vă şi veţi înţelege. Pentru cei care ştiu engleză(tipul e britanic). Alta ar fi Ray William Johnson, un comediant cu un stil aparte. Mă uit la Legend of the Seeker, ultimul serial pe care îl recomnand pentru iubitorii genului fantasy, printre care mă număr şi eu. Am văzut şi multe filme, din care pot să sugerez The Book of Eli, The Rocker, Daybreakers, Avatar(semi-gay pentru mine) şi multe altele.
În altă ordine de idei, se încearcă organizarea unei recitări de poezie de dragoste într-o cafenea de Sf.Valentin(da, particip şi eu). S-a vehiculat Cafeneux, dar nimic nu e sigur - vă spun eu la momentul potrivit(următoarele zile).
Mă pregătesc spiritual de bacul la română, aşa-zisa "competenţă lingivistică". Nu-i mare treabă.

Momentan am rămas fără idei.
pace.
următorul post despre "Facebook - minunea sociala a internauţilor"

Trei surcele

Bună.

Astăzi am deosebit plăcere de a vă vorbi despre câteva lucruri urmărite de mine în ultima vreme. Să începem cu serialele.

Stargate Universe: ultimul serial apărut din seria Stargate(în ordine: Stargate SG-1, 10 sezoane, Stargate Atlantis, 5 sezoane, filme: Stargate, SG The Ark of Truth, SG Continuum). Serialul este promiţător, abordând seria SG din perspectiva vieţii pe o navă veche de câteva sute de mii de ani, aflată undeva la vreo 100 şi ceva de galaxi de pământ. Recomand pentru fanii SF din toată inima, mai ales pentru fanii Stargate. Duminica trecută am văzut şi filmul The Ark of Trurh, dar ca să înţelegeţi ceva din el, ar trebui să urmăriţi toate cele 10 sezoane din SG-1. Spor!

Supernatural: serial ajuns în sezonul 5, episodul 8, tratează problema a 2 fraţi care vânează demoni, vârcolaci, vampiri, stafii, zombie şi alte cele. Unul dintre ei are replici colosal de amuzante pentru cei inteligenţi dintre voi, iar în sezonul 5 află că sunt recipientele umane ale esenţelor lui Lucifer şi ale Mihail, şi că unul dintre ei ar trebui să-l ucidă pe celălalt. Pentru fanii combinaţiei modern/fantasy/umor cinic, o alegere bună.

Sanctuary: ultima combinaţie răcnet dintre SF şi fantasy. O tipă nemuritoare care salvează anomalii genetice(vârcolacii sunt anomalii genetice) de dragul ştiinţei, şi ea cu echipa ei se luptă împotriva unei alte organizaţii care vor să folosească aşa zişii "anormali" în scopuri personale. E la sezonul 2, foarte tare!

Să trecem la filme. Două sunt la număr: The Ugly Truth şi The Inglorious Basterds. Primul tratează lupte dintre sexe, între ceea ce vor bărbaţii şi ceea ce vor femeile, replicile sunt bune şi e o comedie romantică, fără să fie prea siropoasă. Watch it! Inglorious Basterds este, însă, după părerea, un film de cultură generală. Regizat de Quentin Tarantino, descrie o unitate de soldaţi americani evrei care omoară cu bestialitate nazişti, lucrând sub acoperire în Franţa ocupată în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu e prea grafic, nu e prea mult sânge, se centrează în jurul unui dialog cu tentă psihologică puternică şi are un final amuzant şi macabru pe care vă las să-l descoperiţi singuri.

Cărţi: Una la număr, 1984 de Orwell. Această carte trebuie citită de către orice politician democrat, şi de orice om care vrea să înţeleagă de ce e aşa de bună democraţia şi aşa de rău socialismul. Roman de referinţă al secolului XX, conceptualizează un viitor ipotetic în care societatea este în întregime controlată de figura totalitară a Fratelui Cel Mare, cu cele trei ministere ale sale: Ministerul Iubirii, Ministerul Abundenţei şi Ministerul Adevărului. Ironic, fiecare dintre ele se ocupă de exact opusul numelui lor: M. Iub. torturează şi interoghează, asasinează şi curăţii duşmanii partidului, M. Ab. înfometează populaţia, iar M. Adev. se ocupă de falsificarea istoriei şi a documentelor. E de prisos să vă spun cât de tare este cartea asta. Dacă nu ştiţi ce carte să citiţi, luaţi-o pe asta. chiar dacă aţi mai citit-o odată. :D

Sunt plecat din Oradea până luni, deci no net, no posting, no nothing. Sper că v-a plăcut, vor mai urma şi altelte asemănătoare.
Peace out!