megapost

pregătesc un megapost dintr-alea megafaine şi megalungi care vă plac vouă, cu viaţa mea din ultimul timp. cât de prede. între timp, votaţi cu Crin Antonescu şi trageţi o defecare zdravănă pe actualul preşedinte. pace

În vacanţă

Bună. Eu sunt Mălă. Acum sunt în vacanţă. E bine. Propoziţiile scurte îmi fac momentan viaţa mai interesantă.

Şi acum să lăsăm prostiile. Cum n-am mai scris de ceva vreme, şi se întâmplă cam des să păţesc asta, am mai multe lucruri triviale de enunţaţ. Politică, blog-uri, examene, muzică, industria porno din ungaria, gojdu - subiectele de astăzi.

Politică. EBA! Mai trebuie să zic ceva? N-am prea urmărit campania electorală, am votat, însă. Şi am rămas cu o serie de întrebări periculoase şi implicit, provocatoare. Pornind de la premisele că EBA este fotomodel, incultă, defectuoasă în exprimare şi ţinta tuturor ziariştilor capabili din România la ora actuală(adică hei, episod dintr-o zi oarecare a unui ziar oarecare. Ghiţă către Ion: Apăi, dispri ci şi şcriim noi azi? Ion: Hai ni batim iară p¤lili di IBA!!!), are o freză de "pisi" de sperie chiar şi restul turmei de "pisi" şi e fetiţa marinarului (dovadă clară că prostia e în familie), ajung la concluzia că îndeplineşte aproape toate caracteristicile unei Curve, cu C mare. Întrebare: Cum ajunge o Curvă cu C mare să reprezinte România în Parlamenul European?(cu P şi E mare) (dovada clară nr. 2 că România este noua ţară a tuturor posibilităţilor, şi că restul Europei nu e aşa brează). Şi va fi în Parlamentul acela ca Pamela Anderson între călugăriţe, până când cineva mai inteligent va face obligatoriu un test de IQ, în care să se iei minim 120 de puncte pentru a fi admis. Săraca EBA, cu ale ei 0,2 punctuleţe din oficiu. Şi ca să fie laptele mai dulce şi iaurtul mai gros, normal că după ce a fost votată de nişte tineri proşti şi de 10,000 de autocare prin mai multe secţii, EBA se întoarce în partidul tatânelui ei, Marele Comandant De Şalupe. Asta este. Şi cum zice şi Badea: Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Blog-uri. Aici aş putea să scriu zeci de pagini exclusiv despre melodramatismul anal al lui Tudor Chirilă. Dar nu o voi face. Pentru că nu ar fi original. Pentru că nu mai scoate Epistole către Liceeni Labagii. Pentru că şi punct. În schimb, urmăresc o serie de blog-uri care se vor a fi mai tari ca sabia lui Zorro, şi aş vrea să vorbesc un pic şi despre asta. Prietenul meu Tox din Turda reuşeşte să-mi capteze atenţia prin modul în care apreciază şi critică muzica, şi o face în engleză - tot respectul. Mylo, draga de ea(Constanţa) n-a mai scris de-o lună. E cam korny, dar reuşit. Alin Picu, sf. gheorghe, e constant în ceea ce face, şi mai dă şi dovadă de profunzime. Alex D, tot din sfântu, dă naştere gândurilor sale rebele, încercând să facă politică. Nu citesc politică, deci biluţă neagră. Ale Cioca,Oradea, este, ca întotdeauna, fabuloasă în fotografiile pe care i le face Larisei, şi care are trebui să mi le facă mie :)) Copilul Rebel, sau Yoyo(Braşov), cum o ştiu eu, a postat 2 rânduri despre obsesia ei Twilight. Timi(Oradea) n-a mai scris nici ea de-o lună - melodramatism, dar nu ca şi T. Chirilă. Shoboo(cluj) e un caz pierdut. Iar librăria Gutenberg(Oradea) reuşeşte să menţină, cred că prin Raluca, un blog care chiar le pune prădenilor cartea în faţă. Printre alţii, mai citesc ocazional Pitici Gratis(umor), Mădălin Guruianu(cultură şi politică), Alex Drăgan(e duku) şi Andra(foto blog), dar e deja o altă clasă. Aici intră şi Ale Cioca. Şi mai râd la blog-ul lui Tudor Gayilă din când în când.

Examene. Am dat SAT, scoru' vine în 25 iunie. Dau CAE poimâine. Etc etc n-am chef să-mi amintesc.

Muzică: CCR, Millenium, Blue Foundation, Oren Lavie, Phoenix, Celelalte Cuvinte.

Industria Porno din Ungaria: WOW!!!!

Gojdu. Ca turnul din Pisa, se scufundă tot mai mult în fiecare an.

Sfârâit de sfârşit. Mă dor ochii. Căutaţi pe UTuBe Morphic se "pizdeşte" cu Ion.

Eu, tu şi Andrei (fragment)

Stăteam deja în parc cu Andrei de mai bine de zece minute. Erau acolo nişe bănci, da, bănci erau - verzi parcă(nu mai ţin minte) - şi discutam- dar ce discutam? ahh da, îmi depănam din nou sufletul şi problemele şi viaţa mea stresantă şi nevoia unui echilibru, ceva tangibil, constant...

Tu te uitai la noi de la un geam şi aşteptai. Ştiai că întotdeauna când veneam cu Andrei în parc se întâmpla ceva - sau urma să se întâmple ceva. Andrei numea chestia asta ca fiind "darul lui special"...Şi când erai tu mai pe fază, mai Urechilă, o bătrânică trecea strada şi o izbea din plin un Peugeot 307SW. Andrei zâmbi - oripilarea pe faţa ta, un "understatement".

Eu eram deja obişnuit. Ultima dată se dărâmase un stâlp de beton(care nu avea nici o crăpătură măcar) peste trei maşini iar un copil fusese ucis pe loc iar alţi trei oameni se pierdură la Terapie Intensivă la clinica aia naşpa de pe centru. N-aveam ce face - Andrei trebuia să se hrănească, iar dacă nu o făceam eu, o făcea el. Asta pentru că uneori se plictisea de tragedia din viaţa mea.

Ştiam că te uiţi, ştia şi el şi atunci el schiţă în aer o inimioară şi un pupic şi o suflă înspre tine - acuma cred ca ai înţeles de ce ai dat cu capul de peretele de cealalată parte a camerei. Nu o lua în nume de rău, ne e greu tuturora. Să ştii că l-am mustrat şi a promis să aibă grijă cu tine - mă îndoiesc, fă-ţi asigurare.

Mi-am dat seama că Andrei nu mai era atent când, după ce se întorsese vreo 20 de secunde cu spatele, pupilele i se dilatară brusc şi o punguliţă cu aromă de morfină îi flutură din buzunar. Expirai exasperat, dar din păcate - eram obişnuit. Urma să dispară imediat. Am deschis gura, iar el deveni încet un abur care se prelinse până la mine, îmi urcă pe picioare şi mi se lichefiă în palme - clar ca apa. L-am băut din nou.

Iar tu tot stai acolo şi nu înţelegi nimic, aşa-i?

(scurt fragment, dar e primul - si probabil va fi modificat cu timpul. Daca mai vreti, vreau niste feedback - fie pe mess, fie prin mail, fie comment pe blog)