Neil Gaiman şi Neverwhere

Neil Gaiman are un articol destul de mare pe Wikipedia, aşa că îmi permit să citez de-acolo. Este un scriitor englez care a creat mai ales benzi desenate, fiind celebru pentru seria The Sandman. Dar ceea ce mă interesează pe mine în mod special sunt romanele lui. Sunt doar 5: Neverwhere(tradus Nicăieri,1996, realizat după o serie creată de el pentru televiziune), primul lui roman solo(înainte avusese loc o colaborare cu Terry Pratchett care se numea Good Omens), urmat de American Gods(2001), primul bestseller, Anansi Boys(2005,care continuă într-un fel universul din A.G.), şi The Graveyard Book(2008), roman pentru copii.

Incursiunea mea în universul literaturii lui Gaiman a început cu American Gods, o carte care m-a făcut de nenumărate ori să-mi ţin răsuflarea. Ideea centrală a cărţii reflectă lupta care se dă între vechii zei, aduşi de colonişti(printre care şi Odin, venit cu Erik Cel Roşu înaintea lui Columb, sau zeii nativi americani) şi zeii noi, creaţi de societatea de consum(Zeul Televizorului, zeul Calculatorului). Am citit-o acum vreo 2 ani, o lectură într-adevăr fascinantă.

Povestea s-a reluat acum 2 săptămâni. Mă hoătărâsem să citesc odată vol. 3 din Musashi, primit de la mitru în urmă cu un an de zile, că mai avea mitru un pic şi-mi scotea ochii, iar după Musashi am citit şi "Fabrica de furnici", că mi se pornise cheful. Aşa că am luat Anansi Boys, care o primisem de la frate-meu în vară şi am ars-o repede şi pe aceea. Azi dimineaţă am parcurs ultimele pagini din Neverwhere.

Neverwhere tratează o "lume căzută prin crăpături". Londra este împărţită în 2 lumi: lumea normală, sau Lumea de Deasupra, şi o lume magică, Londra de Dedesubt. Problema cu cartea este că deşi citeşti 200+ de pagini, nu afli mare lucru despre codul de etică(total răsturnat faţă de cel din lumea reală) după care se ghidează acest Univers magic. Acţiunea însă este plină de dinamism, te loveşte "înţelegerea" în anumite momente al lecturii, şi apar legături mentale care satisfac cititorul. Fiind primul roman, trebuie apreciat ca atare, fiind la "mile" în urmă faţă de American Gods sau Anansi Boys. Trebuie citită însă, de cei care ştiu să aprecieze poveştile bine spuse. Vă încurajez, deci, să vă avântaţi în romanul Neverwhere(editura Tritonic), şi să-l urmaţi pe Richard Mayhew, personajul principal, într-o aventură plină de magie, misticism şi pericol.

Peace out.

Deci nu ştiu cum să spun...

Că am lansare de carte. da eu. Mega Zbenga Eu.
Ce? Cum? Când?

Păi da, se lansează un volum colectiv de poezie - Eu, Drăgan, Mitru, Creţu. poezie frate.
Aşa, pentru că putem. pentru că ne-am chinuit s-o facem. aşa că v-am mulţumi frumos şi v-am fi recunoscători dacă aţi veni.
Vineri, la ora 5. Sala Mare a primăriei. Prezintă Ioan Moldovan şi Mihai Vieru. Avem prăjituri mocca şi suc şi din alea. Cartea va costa 10 lei(vă spun să vă puteţi aduna bani din timp).

be there, be real.

bla bla

I'm in turda and partying like an animal!!! vb mai incolo

În vacanţă

Bună. Eu sunt Mălă. Acum sunt în vacanţă. E bine. Propoziţiile scurte îmi fac momentan viaţa mai interesantă.

Şi acum să lăsăm prostiile. Cum n-am mai scris de ceva vreme, şi se întâmplă cam des să păţesc asta, am mai multe lucruri triviale de enunţaţ. Politică, blog-uri, examene, muzică, industria porno din ungaria, gojdu - subiectele de astăzi.

Politică. EBA! Mai trebuie să zic ceva? N-am prea urmărit campania electorală, am votat, însă. Şi am rămas cu o serie de întrebări periculoase şi implicit, provocatoare. Pornind de la premisele că EBA este fotomodel, incultă, defectuoasă în exprimare şi ţinta tuturor ziariştilor capabili din România la ora actuală(adică hei, episod dintr-o zi oarecare a unui ziar oarecare. Ghiţă către Ion: Apăi, dispri ci şi şcriim noi azi? Ion: Hai ni batim iară p¤lili di IBA!!!), are o freză de "pisi" de sperie chiar şi restul turmei de "pisi" şi e fetiţa marinarului (dovadă clară că prostia e în familie), ajung la concluzia că îndeplineşte aproape toate caracteristicile unei Curve, cu C mare. Întrebare: Cum ajunge o Curvă cu C mare să reprezinte România în Parlamenul European?(cu P şi E mare) (dovada clară nr. 2 că România este noua ţară a tuturor posibilităţilor, şi că restul Europei nu e aşa brează). Şi va fi în Parlamentul acela ca Pamela Anderson între călugăriţe, până când cineva mai inteligent va face obligatoriu un test de IQ, în care să se iei minim 120 de puncte pentru a fi admis. Săraca EBA, cu ale ei 0,2 punctuleţe din oficiu. Şi ca să fie laptele mai dulce şi iaurtul mai gros, normal că după ce a fost votată de nişte tineri proşti şi de 10,000 de autocare prin mai multe secţii, EBA se întoarce în partidul tatânelui ei, Marele Comandant De Şalupe. Asta este. Şi cum zice şi Badea: Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Blog-uri. Aici aş putea să scriu zeci de pagini exclusiv despre melodramatismul anal al lui Tudor Chirilă. Dar nu o voi face. Pentru că nu ar fi original. Pentru că nu mai scoate Epistole către Liceeni Labagii. Pentru că şi punct. În schimb, urmăresc o serie de blog-uri care se vor a fi mai tari ca sabia lui Zorro, şi aş vrea să vorbesc un pic şi despre asta. Prietenul meu Tox din Turda reuşeşte să-mi capteze atenţia prin modul în care apreciază şi critică muzica, şi o face în engleză - tot respectul. Mylo, draga de ea(Constanţa) n-a mai scris de-o lună. E cam korny, dar reuşit. Alin Picu, sf. gheorghe, e constant în ceea ce face, şi mai dă şi dovadă de profunzime. Alex D, tot din sfântu, dă naştere gândurilor sale rebele, încercând să facă politică. Nu citesc politică, deci biluţă neagră. Ale Cioca,Oradea, este, ca întotdeauna, fabuloasă în fotografiile pe care i le face Larisei, şi care are trebui să mi le facă mie :)) Copilul Rebel, sau Yoyo(Braşov), cum o ştiu eu, a postat 2 rânduri despre obsesia ei Twilight. Timi(Oradea) n-a mai scris nici ea de-o lună - melodramatism, dar nu ca şi T. Chirilă. Shoboo(cluj) e un caz pierdut. Iar librăria Gutenberg(Oradea) reuşeşte să menţină, cred că prin Raluca, un blog care chiar le pune prădenilor cartea în faţă. Printre alţii, mai citesc ocazional Pitici Gratis(umor), Mădălin Guruianu(cultură şi politică), Alex Drăgan(e duku) şi Andra(foto blog), dar e deja o altă clasă. Aici intră şi Ale Cioca. Şi mai râd la blog-ul lui Tudor Gayilă din când în când.

Examene. Am dat SAT, scoru' vine în 25 iunie. Dau CAE poimâine. Etc etc n-am chef să-mi amintesc.

Muzică: CCR, Millenium, Blue Foundation, Oren Lavie, Phoenix, Celelalte Cuvinte.

Industria Porno din Ungaria: WOW!!!!

Gojdu. Ca turnul din Pisa, se scufundă tot mai mult în fiecare an.

Sfârâit de sfârşit. Mă dor ochii. Căutaţi pe UTuBe Morphic se "pizdeşte" cu Ion.

Realizare

Singura bere care merită băută e cea neagră. Silva.

Chirilă vs. Cultură şi Pe drum călător

Încurajez prin prezenta toţi gojdiştii care citesc acest articol să nu colaboreze cu revista "Ţara visurilor noastre". Şi vă spun şi de ce. Toate materialele care le veţi da vor fi modificate de stimabilul domn Chirilă, care se crede în măsură să schimbe conţinutul oricărui text astfel încât să fie conform standardelor sale excepţional de ridicate.

În post-ul anterior, v-am spus că am văzut că mi s-au şters, înlocuit sau orice altă formă de încălcare a dreptului de autor, cuvinte şi pasaje din textele predate de mine. Se pare că problema s-a extins şi la Pascovici Alexandru, Adela Lile şi Alex Drăgan, toţi membri ai clubului de poezie al C.N. "E. Gojdu", care este în întregime condus şi administrat de elevi. Nu ştiu dacă şi Ioanei Moldovan sau lui Vladimir Griga(tot gojdişti, tot membri în club) au fost afectaţi, n-am apucat încă să discut cu ei. Sunt mulţi cei care au publicat, chiar şi din exteriorul clubului, rămâne de văzut situaţia lor.

Dar povestea nu se termină aici. Este adevărat că am făcut, împreună cu luminăţia sa o serie de modificări, cu acordul meu, dar chestiunea adusă în discuţie de mine prevede nişte pasaje ce au "apărut" ca prin minune, după ce am terminat de discutat cu domnia-sa. Totul devine mult mai interesant, pentru că am aflat astăzi că a avut loc şi o lansare a revistei în cancelarie, unde domnul director Mititeanu a dat cuvântul înălţimii sale, care, citez, "a stat azi-noapte până la ora 2-3 noaptea să corecteze revista"(vorbele d-lui director). Premergător acestei "corecturi", materialul din revistă a fost împărţit între profesorii din catedra de română pentru a fi revizuit. Deci o corectură iniţială s-a făcut. Astfel putem trage concluzia că prin "corectare", d-ul Chirilă înţelege "a da o formă creaţiilor literare care se potriveşte cu tiparele şi şabloanele simţului meu estetic".

Să nu înţelegeţi greşit. Nu sunt aici pentru a pune la îndoială cultura sau profesionalismul sau pregătirea domnului Chirilă. Nu mă îndoiesc că are un bagaj de lectură absolut fenomenal şi o experienţă în critică poetică aşa încât ne-ar da gata pe toţi. Ciudat însă că se aventurează să mă numească şi să-i numească şi pe alţii ca mine care vrem să ne facem un nume un domeniu ca fiind "nerafinaţi", când în cadrul Cenaclului de la Bibliotecă(biblioteca judeţeană), unde se adună toate minţile luminate ale oraşului Oradea(de exemplu Ioan Moldovan, redactor la "Familia", Alexandru Sfârlea, poet consacrat, Mihai Vieru, de asemenea, Emil Sauciuc, teatru, Corneliu Crăciun, conferenţiar ş.a.m.d.) şi unde mergem şi noi, cei de la Club, pentru o părere critică corespunzătoare, suntem consideraţi ca fiind cel puţin satisfăcători, iar poeziile noastre nu sunt considerate neapărat nerafinate. Un cenaclu unde nu l-am văzut pe Domnul Chirilă. Vreodată.

Şi ajungem la partea moralizatoare a post-ului. Nu mi se pare normal, ca într-o instituţie precum Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", cu 4 diplome de excelenţă, profesori şi elevi premianţi şi premiaţi, absolvenţi de primă mână şi cadre didactice excepţionale, să fie tolerat un asemenea comportament. Indiferent de vechimea d-lui profesor în cadrul instituţiei noastre, nu ar trebui să i se permită să facă absolut tot ceea ce doreşte cu lucrările noastre. Ca elev, eu nu doresc să mă aflu la dispoziţia unui profesor care mă desconsideră doar pentru că sunt elev. Ca să nu mai adaug că acestă acţiune a fost ilegală, şi total lipsită de bun-simţ.

Şi cică acum ne-a trecut pe toţi pe o listă şi urmează să ne aducă la şcoală sau să ne scoată de la ore ca să petrecem timp în biroul lui pentru a compune împreună cu el, ca să ne poată "îndruma". Halal îndrumare!

Şi nu în ultimul rând, revista "Ţara visurilor noastre" a fost întotdeauna o revistă a elevilor pentru elevi. Nu o revistă a directorului adjunct Chirilă. Boicotaţi sistemul! Lăsaţi-l să scrie singur revista pe care o va cumpăra doar el! Nu daţi nimic!

Ultima poezie scrisă:

Pe drum călător
Străbat cu pasu-mi roşu oraşe
Iau în palme zâmbetul tău roşu
Şi-l preschimb în soare.

Pe drum călător
Zbor peste-o lume de roşu cu gându-mi,
Iau în dinţi coapsele tale străine
Şi le torn într-o lună de roşu.

Pe drum călător
Înot în oceanul de roşu cu trupu-mi,
Iau în ochi parfumul părului tău întâmplător,
Şi-l modelez cu buricele degetelor în vapori de roşu.

Pe drum călător
Pietrele se sfarmă-n structuri de roşu.
Şi noi curgem în praf de roşu
Picurat de nările noastre în buchete de crini.

Pe drum călător,
Drum roşu ce duce la tine,
Poza noastră surprinsă în roşu:
Noi sângerând din capilarele frunţilor noastre de roşu
Un gând albastru,
De ieri.