Monday, November 30, 2009
Neil Gaiman şi Neverwhere
Neil Gaiman are un articol destul de mare pe Wikipedia, aşa că îmi permit să citez de-acolo. Este un scriitor englez care a creat mai ales benzi desenate, fiind celebru pentru seria The Sandman. Dar ceea ce mă interesează pe mine în mod special sunt romanele lui. Sunt doar 5: Neverwhere(tradus Nicăieri,1996, realizat după o serie creată de el pentru televiziune), primul lui roman solo(înainte avusese loc o colaborare cu Terry Pratchett care se numea Good Omens), urmat de American Gods(2001), primul bestseller, Anansi Boys(2005,care continuă într-un fel universul din A.G.), şi The Graveyard Book(2008), roman pentru copii.
Incursiunea mea în universul literaturii lui Gaiman a început cu American Gods, o carte care m-a făcut de nenumărate ori să-mi ţin răsuflarea. Ideea centrală a cărţii reflectă lupta care se dă între vechii zei, aduşi de colonişti(printre care şi Odin, venit cu Erik Cel Roşu înaintea lui Columb, sau zeii nativi americani) şi zeii noi, creaţi de societatea de consum(Zeul Televizorului, zeul Calculatorului). Am citit-o acum vreo 2 ani, o lectură într-adevăr fascinantă.
Povestea s-a reluat acum 2 săptămâni. Mă hoătărâsem să citesc odată vol. 3 din Musashi, primit de la mitru în urmă cu un an de zile, că mai avea mitru un pic şi-mi scotea ochii, iar după Musashi am citit şi "Fabrica de furnici", că mi se pornise cheful. Aşa că am luat Anansi Boys, care o primisem de la frate-meu în vară şi am ars-o repede şi pe aceea. Azi dimineaţă am parcurs ultimele pagini din Neverwhere.
Neverwhere tratează o "lume căzută prin crăpături". Londra este împărţită în 2 lumi: lumea normală, sau Lumea de Deasupra, şi o lume magică, Londra de Dedesubt. Problema cu cartea este că deşi citeşti 200+ de pagini, nu afli mare lucru despre codul de etică(total răsturnat faţă de cel din lumea reală) după care se ghidează acest Univers magic. Acţiunea însă este plină de dinamism, te loveşte "înţelegerea" în anumite momente al lecturii, şi apar legături mentale care satisfac cititorul. Fiind primul roman, trebuie apreciat ca atare, fiind la "mile" în urmă faţă de American Gods sau Anansi Boys. Trebuie citită însă, de cei care ştiu să aprecieze poveştile bine spuse. Vă încurajez, deci, să vă avântaţi în romanul Neverwhere(editura Tritonic), şi să-l urmaţi pe Richard Mayhew, personajul principal, într-o aventură plină de magie, misticism şi pericol.
Peace out.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
buna!am sa-ti vb asa cum simt.nu sunt mai mult decat io alta scanteie din flacara lumii.La scoala cei de varsta mea ma numesc nebuna pt ca in orele libere scriu poezii la mijlocul caietului de mate.DAr oare sunt nebuna?Te rog sa-mi raspunzi ,sa-mi spui orice numai raspunde-mi ca sa simt ca exist,ca m-ai cunoscut.Raspunde-mi ca sa stiu ca inca mai exista speranta pentru lumea la care visez.
din oradea
hm. In Romania, lumea in care traiesti inca mai exista si, contrar tuturor idiotilor, nu e pe moarte :)) Pentru inceput, te-as sfatui sa nu mai dramatizezi, nici sa idolatrizezi. Contextul social in care te afli probabil nu-ti este favorabil, dar asta nu inseamna ca trebuie sa disperi. Nu trebuie sa stie lumea ca tu scrii poezii - cel putin nu cei care-ti zic ca esti nebuna. Poate ca inca nu ai inca varsta necesara sa intelegi anumite mecanisme ale societatii in care traiesti si cum sa treci peste anumite lucruri, dar maturitatea, fie ca vrem, fie ca nu, vine la un moment dat. Alaturi de intelegere. Sper ca te-am ajutat :) aduna-ti poeziile intr-un loc si trimite-mi-le. Poate iti pot da cateva indicatii. bafta in continuare si spor la scris.
ok.ms mult de sfaturi.Si unde sa-ti trimit poeziile??
pe jesusoforadea@gmail.com
Post a Comment