Azi dimineaţă râdeau pereţii de mine.
"Ce fraier eşti! Nu vezi că te trezeşti degeaba?"
Azi dimineaţă, perna mă sufoca.
"Ce fraier eşti! Nu ştii că nu eşti iubit?"
Azi dimineaţă, duşul încerca să mă înece.
"Ce fraier eşti! Nu vrei să te scutesc de suferinţă?"
La prânz, bolul de supă mă otrăvea.
"Ce fraier eşti! Nu mergi şi tu dincolo?"
La prânz, canapeaua chicotea monstrous.
"Ce fraier eşti! Nu poţi s-o laşi odată-n urmă?"
La prânz, câinele rodea un os.
"Ce fraier eşti! Nu realizezi că mai sunt şi altele?"
Seara, luna îmi spunea.
"Ce fraier eşti! N-o să vină."
Seara, copacii îmi şopteau.
"Ce fraier eşti! N-o să sune."
Seara, am urlat la toţi.
"Nu sunt un fraier! Nu vreau să mor,
nu vreau să plec, s-o las.
Trăiesc pentru scopuri mai înalte!
Sunt un ideal!"
N-a venit. N-a sunat. Ce fraier am fost!
1 comment:
I like it. It's so not Mala style ;)
Post a Comment