Poza e făcută de mine.Nici măcar soarele nu se mai uita la el.
Degeaba se arunca gol în mijlocul lumii,
nimeni nu-l vedea.
Îşi dezbrăcase hainele
Înnebunit de razele care nu-l atingeau.
Treceau prin el doar să lumineze păpădiile.
Apa fugea de el ca Noe de potop pe o şalupă.
Degeaba se arunca gol în mijlocul Oceanului,
Peştii nu-l doreau.
Îşi crestase mîinile
Dorind să vină rechinii mecanici şi reci.
Dar dinţii lor îl parcurgeau fără să lase urmă.
Vedea cum vântul mângâie fustele fetelor.
Îşi dorea şi el o briză prin plete,
Dar alizeele se jucau
Cu Katrina prin New Orleans.
Iar aruncatul din avion nu l-a ajutat cu nimic.
A văzut WTC când a trecut printr-un Boeing.
Numai pământul îl ţinea legat de picioare.
Cu schele de iederă, aşteptând-ul pe Iisus.
El se învârti dansând
Hora Unirii,
În timp ce nisipul îl înghiţea tăcut dar vesel.
Se îndrepta spre casă. Înspre o inimă etern caldă.
No comments:
Post a Comment