Random - Travka şi hibrizi

Observ că cele mai multe post-uri pe care le scriu încerc să le dau nume din astea ambigue, fără sens - aiurea, random, aleator. sau titlurile mele de poezie: Alternativ de sâmbure, de ex. De unde mi-a venit şi asta, nu ştiu.

A iubi e îngeresc, dar capul de beţie mă doare. Versuri de Travka care mă zgârie pe creier de 2 zile. Spun zgârie că, deşi simt că se potrivesc cu starea mea emoţională actuală(care variază brusc între irascibil, obosit şi obosit şi irascibil), nu reuşesc să fac analogia. sau nu mă chinui destul.

De ce nu ascultă lumea Travka? De ce nu ascultă lumea Alternosfera? De ce toţi aşa-zişi rockeri care apar acuma, prin liceu(a 9-a, a 10-a) arată toţi ca o combinaţie ştearsă între emo şi punkeri?(vestimentar) De ce se termină creierul lor la ultima bere băută?

Mă întristează, mă face să fiu emo când îi văd. Mă simt ca fiind în ultima generaţie de tineri pletoşi care mai au o direcţie, sau care încearcă să se definească într-un mod constant. blacker-ul e blacker, punkerul e punker, emo-ul ia bătaie, iar rockerii beau cu blackerii şi cu punkerii(că după mine, rockerul - aşa numit - este o specie aparte).

Lasă, murim noi, moare şi sistemul. Că tinerii retarzi din ziua de astăzi se confruntă cu UE, vorbind o sau nici o limbă străină, experimentând deviza: are mama bani, dacă nu îmi dă tata, eu nu trebuie să mă cultiv, să învăţ, să mişc un deget. Copii să fac şi sângele meu să meargă mai departe.

Iubirea nu are limite, beţia da. Asta dacă gândeşti cu capul de sus, nu ăla de jos - asta pentru versurile de Travka. Şi mai torni un pic de inimă şi suflet peste - că doară suntem poeţi, nu?

Iar pentru copiii de nouă generaţie: Ar fi trebuit să vă bată părinţii când eraţi mici. De emo nici nu mai zic.