Mă axez pe a-i urla în ureche,
fiecare frământare de fistic,
fardată, cum este, ei,
- de trepte ce-i şerpuiesc pe sub ochi -
- ploaia de zinc ce-i trepidează de undeva, din spatele urechilor -
- ritmurile dezacordate vibrate din orbite orange -
Îi iau la mine extensiile braţelor, săgeţi, săgeţi, după săgeţi.
aşa cum sunt ele,
în fiinţa lor obsedate de fizic
- stropite cu bej şi plastic urât -
- şanţuri lăsate de tancuri pe ramuri -
- iar marele el dictează simfonii de invenţii -
Fac în această şedinţă de litere,
prin scurte instantanee cu noi,
un efect, aşa cum este el
- atemporal pe creier mut -
- flăcări reci, fără lumină sau freamăt -
- trupul tău rece prin taine tresare, trufaş deasupra trudei mele inutile -
1 comment:
Mala draga, parca te vad in manualele de romana peste vreo 20 ani. Si-o sa se dea adolescentii vremii cu capul de pereti sa-si dea seama ce fel de experienta supranaturala, atemporala, inaltatoare ai avut tu cand ai scris poezia asta (si ce-ai vrut tu sa zici cu poezia).
Post a Comment