Tears in Heaven (Odă Muntelui Cu Cort)

O făceau Îngerii.
Da! o făceau.
Porcos şi pornografic pe fiecare
Norişor şi pe fiecare cută a boltei de marmură,
Şi nu aveau ruşine, nici sens, nici direcţie,
Iar Dumnezeul cel Alb se uita
Plângând Biborţeni
La ei şi la viciile lor.
Cum aruncau ţigările şi flacoanele goale de bere
şi prezervativele pline de viaţă
Peste noi, fii cerului, născuţi din ploaie.
Se cufundau unii în ceilalţi prin valuri de mătase albă de Iris
În lumina pilulelor anti-stres şi-n fum de verde
Şi-n mâini desenate cu sare şi felii de lămâie
Şi flori. Verzi şi Roz.
Transpiraţia lor neagră se prăvălea.
În şiroaie şi Stânci fragmentate de prea mulţi purici şi ceapă şi slănină şi căpuşe roşii.
Cum a căzut şi Luci, feriga lipsă din lanţul trofic, mâncare de demoni,
Mâncare de porci.
Şi curgea peste gara bătută de vânturi
De fasole. Ruginită şi plină de scrum de piele.
Mp3-ul vorbea în travka, şi-n luni amare
şi vorbea cu emil şi cu oameni care aveau şobolani şi sfere alternative extraterestre
atunci când a căzut şi ultimul Serafim cu pene galbene
Lovit în inima capului, căcăstoarea de idei,
Era tânăr. nu putuse zbura nici înainte, sărind şchiop într-un picior,
mândru ca un rege pe buda lui de ceramică stoarsă de lut.
Iar visele lui s-au amestecat cu munţii, cu văile, cu pădurile
şi cu norii plini de îngeri perverşi ai Şuncuiuşului, a doua
Ţară a Soarelui Răsare.
Şi Ea i-a desenat lui un mormânt,
a schiţat o cruce din iarbă şi flori şi crengi rupte de dorinţele noastre.
Şi s-a uitat la îngeri cu foc şi pucioasă şi sex şi alcool şi nebunie şi epilepsie şi orgasme şi durere
şi mama şi tata şi Sfinţii Arhangheli toţi la un loc şi Ştefan Vodcă cu Sabia în Priviri, întrebându-i:
Vedeţi ce-aţi făcut? Şi-a murit lângă el.

Din cer cădeau lacrimi.